Cine curăță Atena? De ce majoritatea femeilor de serviciu din Atena e formată din imigrante? S-au născut ele „femei de serviciu?” În ce măsură CV-ul lor diferă de al nostru? Poate că, în cele din urmă, suntem cu toții subiecți ai istoriei? Și dacă tot vorbim despre asta, de ce utilizăm expresia de „curățare” pentru a descrie operațiile poliției care intenționează să-i elimine din spațiile publice pe cei „indezirabili” (imigranți, oameni fără adăpost, „devianți”)? Azas și Tsinikoris explorează prin acest spectacol rasismul „curățeniei” și al „purității”, pericolele fascismului, imigrația feminină din Grecia și identitatea „femeii de serviciu”. În calitate de teatru al realului, Oraș curat trasează și redefinește stereotipurile din perspectiva și pe baza experiențelor personale ale unor adevărate experte în materie de curățenie: femeile de serviciu imigrante din Atena. În același timp, spectacolul explorează nuanțele istorice, politice și filozofice ale „curățeniei” ca și concept normativ care a fost adoptat de către nazism și care a devenit punctul central al ideologiei rasiste, bazată pe exterminarea „Celuilalt” pentru a crea o „rasă pură”.

„Se spune că teatrul cu multă suferință exploatează mizeria umană, dar Clean City nu cade în această capcană. Ceea ce se întâmplă pe această scenă este o formă de self-empowerment pentru aceste femei. Iar momentul în care acestea dansează Zeibekiko, un dans tradițional rezervat doar bărbaților greci, este un semn al emancipării lor: acestea prosperă pentru că în cele din urmă primesc atenție și respect, și da - demnitatea lor este recuperată.” (taz.de)

Spectacol în limbile greacă și filipineză, cu traducere în limbile română, germană și engleză