Pornind de la câteva pagini scrise și de la mărturii despre Bondy Horovitz - un supraviețuitor evreu al lagărelor din Transnistria și ulterior profesor la Institutul Politehnic din Timișoara - Mihai Lukács încearcă să înțeleagă de ce acesta se sinucide în 1970. Există un val de sinucideri ale supraviețuitorilor de Holocaust la aproximativ 25 de ani după eveniment, un exemplu notabil fiind Primo Levi. Mihai Lukács a aflat anul trecut mai multe detalii despre Bondy, personajul uitat, de la Miriam Bercovici. Bondy scrie începutul și finalul jurnalului doamnei Bercovici din adolescența sa în Transnistria, un document important pentru înțelegerea Holocaustului românesc, document aflat în prezent la Muzeul Holocaustului din Washington. Astfel că regizorul a încercat să afle ce s-a întâmplat cu Bondy la Timișoara, după întoarcerea din lagăr, și să îi spună parțial povestea. Așa cum scria la finalul acelui jurnal: „În răstimp de doi ani - din nefericire -, soarta a făcut peste mine pași de uriaș. Cunosc din viață mai mult decât dacă aș fi trăit o sută de ani.” Titlul proiectului este inspirat tot de o fraza de-a sa, scrisă cu o săptămână înainte de deportarea în Transnistria. Video eseul o reprezintă și o reflecție personală asupra memoriei orașului și a supraviețuitorilor de Holocaust care au trăit în oraș.

Proiecția durează 30 de minute și poate fi vizionată în intervalul 16.00 - 18.00

Proiect susținut de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul programului ENERGIE! Burse de creație artistică.