Cronică de Raoul Horn
O fi Republica Baklava o alternativă a Edenului?
Se poate să da, se poate să nu, dar să nu suprainterpretăm. Această republică e clădită mai mult pe mâneci suflecate, adâncite în făină și pulbere de nucă. Ce? În Eden se muncea? Nu. De aceea, republica reprezintă o variantă mai umană a Edenului. La un lucru se aseamănă – ambele nu prea plătesc taxe... mai deloc. Dar republica este și un iad – pentru diabetici.
Care a fost ideea de întemeiere?
Păi, dragostea. Sună zaharisit precum foile de aluat lipite una de cealaltă, dar de aici s-a pornit. Fatih și Sophia, un turc și o grecoaică, și-au dorit ca fiul lor, Meze, să crească liber și neatins de metehnele culturale ale celor două țări din care ei proveneau. Un fel de pământ de mijloc. De aceea au luat în arendă definitivă, până la eventuala moarte, o insulă, transformând‑o apoi într-un lagăr patiseresc cu accent bizantin.
Și nu au avut turcii și grecii de comentat?
Bineînțeles că au avut. Ce ar fi lumea fără războaie? N-ar fi lume, n-am recunoaște-o. De asta, Fatih și Sophia au impus un control vamal – țărmesc, mai bine zis – mai drastic. Adică, noul venit, pe lângă un interogatoriu, mai era și botezat cu făină. Să nu mă înțelegeți greșit, chiar ei au zis-o – fiecare poate liniștit să se roage în colțul lui de insulă. Deci a fost libertate, nu dictatură.
E Republica Baklava un model de urmat?
Bazându-ne pe faptul că și-au tras seva independenței din Revoluția Greacă de la 1821, acest lucru nu o face totuși o construcție ideatică de mare alonjă. Țările se nasc și pier. Niciuna nu este un model de urmat. La fel e și cu oamenii. Greci, turci, marocani, nigerieni, sirieni și mulți alții și-au zidit o coșmelie baklavană pe insulă. Mă gândesc acum la Imperiul Bizantin, la un moment dat, mărimea lui era cât Transilvania, dar tot imperiu era. Cât despre Republica Baklavină, nu se specifică niciunde dacă s-a dorit sau nu imperiu ori un model de urmat, nici măcar în Constituția sa. De obicei, lucrurile izvorâte din dragoste rămân, o duc bine, dar când adaugi și puterea pe lângă, dintr-o dată, gata, s-a dus cu binele. Aștepți să vezi cum au să arate ruinele. Dar până atunci, drapelul nostru flutură din ingrediente în cuptor.
Spectacolul?
Surprinzător, susținut, cu ritm. Are și comedia aceea bombastică pe care o avem toți cei din zona Balcanilor. Cum spunea Metternich, după Viena încep Balcanii. Butoaie cu pulbere, granițe șterse, retrasate, vecini nemulțumiți, Eurocrem (sau Dinarcrem, mai corect politic zis). De curând s-a aflat și fitilul pe care s-a construit spectacolul: o postare pe Facebook. Țările se nasc din postări. La fel și spectacolele. N-ai postări, n-ai teatru și nici țară. Baklavaless.
Foto: Gabriel Amza, spectacolul Republica Baclava, Coproducție Athens and Epidauros Festival (GR) & Projektor Non Profit Organization
---
„Cronică de teatru@ Eurothalia” este un program gândit de Daniela Șilindean împreună cu echipa Teatrului German de Stat Timișoara, în cadrul Festivalului European de Teatru Eurothalia 2023, desfășurat în perioada 20-30 septembrie 2023, finanțat prin Programul cultural național Timișoara - Capitală Europeană a Culturii în anul 2023.
