Cronică de Elena Jebelean
Spectacolul-lectură Sidy Thal – a schtikl din Sinagoga din Cetate ne-a purtat într-un trecut de care trebuie să ne tot amintim, pentru că memoria funcționează ca un reflector ce atenționează asupra putinței de a nu recunoaște la vreme semnele de alarmă. Toate anti-urile, la fel ca pro-urile, se cer riguros și critic examinate. Cum ar mai putea azi lumea orbită de ideologii? Lipsa de civilizație, incultura, ignoranța respiră sub același cer cu opusele lor. Lângă noi explodează absurd noi bombe, exodul migranților amplifică în Europa tensiunile interrasiale. Lumea în care trăim e departe de înțelepciune. Ar fi bine ca, atunci când vorbesc muzele, zăngănitul armelor să înceteze, iar descoperirea acelui oameni suntem să îmblânzească feluritele animozități.
Thomas Perle este cel care aduce în fața noastră, prin această coproducție a Teatrului German de Stat din Timișoara cu Teatrul Evreiesc de Stat din București, un eveniment tragic din istoria Timișoarei interbelice. Acest atentat este remarcabil evocat și de Alexandru Potcoavă în Viața și întoarcerea unui Halle (2019), roman intrat deja în conștiința noastră culturală. Thomas Perle reactualizează faptele, le nuanțează dinspre mai multe voci dramatice. Spectacolul susținut de artista cernăuțeancă Sidy Tahl în 26 noiembrie 1938 a devenit, din prilej de încântare, prilej de kaddish și comemorare. Două grenade artizanale au explodat atunci în stalul Teatrului Comunal din Timișoara, vizând publicul, format preponderent din evrei. Artista a trăit până în 1983, nu ea a fost cea vânată. Vânați au fost ei, spectatorii, ca-ntr-un ecou al antisemitismului nazist, ce deja se concretizase în Germania prin profanarea sinagogilor și maltratarea evreilor. Atentatul din Timișoara a fost plănuit și înfăptuit de membri ai Gărzii de Fier. Patru oameni au murit, circa 70 au fost răniți. Evenimentul a spulberat din sufletele timișorenilor de orice etnie încrederea în normalitate, în respectarea alterității, în traiul pașnic și tihnit ce-i era caracteristic.
Și acum, sus cortina! Tatăl îi arată fiului său de opt ani teatrul în care, cândva, s-a petrecut asta. Fiul ascultă atent, dar, în fața porților albe din mijlocul orașului, nu pare încă a înțelege semnificația situațiilor descrise. Apoi saltul în timp ne duce către un cuplu ce se îndreaptă spre teatrul unde va avea loc spectacolul în cauză. Sunt viitoare victime. Domnul e avocat, dar licența îi e suspendată deja, din motive de rasă. Îngrijorat de mersul lumii, ar da înapoi, anticipează pericolul, dar insistă soția, hotărâtă să-l determine să se bucure de șansa de a asculta o cântăreață atât de apreciată cum este minunata Sidy. E citită apoi o secvență de jurnal, Curierul israelit – timpuri grele se pot întrezări tot mai îngrijorător în evenimentele din lume. Cuvântul e preluat de plasator, un tânăr conștiincios care se bucură întâi de eleganța și buna dispoziție a spectatorilor pe care îi conduce spre locurile lor de la balcon, zona care îi este repartizată spre ordonare în seara aceea. El exclamă, privind oamenii: Ce frumoasă e lumea! Intuiește barbaria omului mirosind a țuică, dar îl conduce și pe el la locul său, cum se cuvine. Căci în această lume ce pare frumoasă încă, fie la teatru, fie în afara lui, fiecare își are locul ce i se cuvine, fiecăruia i se cuvine un loc. Artista e pregătită să intre în scenă, îi simțim pasiunea pentru artă ce dinamitează orice potențial pericol. Trebuie să cântăm, trebuie să jucăm! spune ea. Cine să o facă în locul nostru? Cine va decide în locul nostru dacă în noi se va lăsa liniștea? Totul se precipită, inevitabilul se produce. Amfora în care vinul bun se învechea se sparge, la fel iluzia că orașul ar mai putea fi vreodată la fel, că oamenii ar putea fi în siguranță.
Contrabasul și pianul au susținut muzical tensiunea jocului. Spun joc actoricesc, căci asta a fost, mai mult decât lectură. Prăbușirea artistei pe clape, cu dublă funcție reverberantă – cea de a întrerupe muzica, armonia, arta, precum și cea de a evidenția căderea, zdobirea civilizației prin agresiune, prin barbarie. Mișcarea actorilor ne-a învăluit. Vocile lor au răsunat de pretutindeni, în jurul nostru, în noi. Am simțit, urmărindu-le gesturile și chipurile, ascultându-le glasul, percepându-le vibrațiile mersului, pentru zeci de minute, că noi, cei ce priveam, și ei, ce ce povesteau și cântau, suntem aceeași conștiință, aceeași memorie, aceeași speranță, aceeași credință.
foto: Gabriel Amza, lectura publică Sidy Thal, o producție Teatrul German de Stat Timișoara (RO)
---
„Cronică de teatru@ Eurothalia” este un program gândit de Daniela Șilindean împreună cu echipa Teatrului German de Stat Timișoara, în cadrul Festivalului European de Teatru Eurothalia 2023, desfășurat în perioada 20-30 septembrie 2023, finanțat prin Programul cultural național Timișoara - Capitală Europeană a Culturii în anul 2023.
