Cronică de Raoul Horn
Festivalul Eurothalia a debutat cu spectacolul Muntele, realizat de Agrupación Señor Serrano. Pe scenă: patru actori, camere de filmat, machete detaliate ale lanțului muntos himalayan, patru mese de lucru cu obiecte în permanentă schimbare. Spectacolul în sine e o îngemănare de montaj tip Eisenstein, o oră și zece minute de fragmente istorice, scurte secvențe de film, fake-news, toate juxtapuse într-un tempo alert. Fiecare dintre imaginile prezentate își duce până la final narațiunea, nelăsând goluri. Timpul spectacular este unul esențializat, încărcat de mesaje pe care le putem numi concrete. Înșiruirea acestora are un impact imediat asupra minții preocupate de analizarea multiplelor scene.
Despre ce a fost? Prea facil spus despre Adevăr. Căci acesta, așa cum reiese din spectacol, este plin de încrengături, cu ramificații la fiecare capăt de idee, nicidecum simplu sau pur. Obișnuim să caracterizăm conceptele prin adjective, iar ele nu fac altceva decât să blureze esențialul, să „înfrumusețeze” superficial. Dacă se întâmplă ceva fără să existe martori care să documenteze, înseamnă că nu s-a petrecut? La 230 de metri de vârful Everestului, ascensiunea lui George Mallory și a lui Andrew Irvine este învăluită nonșalant în ceață. De parcă Natura a tras o perdea în fața „adevărului”, oferindu-i prilejul să se schimbe. Mai departe – ni se spune în spectacol – , o echipă de alpiniști îi descoperă în 1999 trupul lui Mallory pe fața nordică a Everestului, dar fără aparatul de fotografiat care era menit să valideze „adevărul” și fără portretul soției sale, Ruth, căreia Mallory îi promisese că-i va așeza fotografia în troienele de pe vârful muntelui. Două Adevăruri? Două Perspective?
Un personaj e Vladimir Putin. Tonalitatea numelui îl caracterizează direct și concis. Putin e o mască, un emoticon, are chipul rece și neutru, chel, plutind pe un fundal digitalizat. M-a dus imediat cu gândul la Nosferatu al lui F.W. Murnau, care, de data asta, nu preferă sângele, ci smokva. Actorii schimbă, pe rând, această „mască”. Un mimesis concomitent ludic și politic. Îl vedem pe Orson Welles în ipostaze temporale diferite; se arată îngrijorat, apoi indiferent în ceea ce privește adaptarea radiofonică a romanului lui H.G. Wells, Războiul Lumilor și a reacțiilor create de aceasta.
Montajul, fie el verbal sau de imagine, manipulează. De asta a fost și teoretizat, pus apoi în funcțiune pe pelicula de film, ca o formă subtilă de manipulare. Those russians... Actorul nu mai e este cel care interpretează în sensul literal al cuvântului, ci este un documentarist pur-sânge, un tip de istoric. Dar să nu trecem cu vederea camera de filmat din mâinile sale. Pe când un actor filmează absorbit scena, un altul se află lângă el, aranjând micile personaje inerte, obiectele, provoacă furtuni și ninsoare, adică regizează și interpretează altfel, realizând în acest mod o redocumentare.
Muntele nu oferă virtuozități actoricești (în sens tradițional), grimase de Oscar sau de Tony Awards, dar te pune pe gânduri. E bine, mai ales astăzi, să cădem pe gânduri.
foto: Gabriel Amza, spectacolul Muntele, o producţie: Agrupación Señor Serrano
---
„Cronică de teatru@ Eurothalia este un program gândit de Daniela Șilindean împreună cu echipa Teatrului German de Stat Timișoara, în cadrul Festivalului European de Teatru Eurothalia 2023, desfășurat în perioada 20-30 septembrie 2023, finanțat prin Programul cultural național Timișoara - Capitală Europeană a Culturii în anul 2023.”
