Cronică de Raoul
Horn
Festivalul
Eurothalia a debutat cu spectacolul Muntele, realizat de Agrupación
Señor Serrano. Pe scenă: patru actori, camere de filmat, machete detaliate ale
lanțului muntos himalayan, patru mese de lucru cu obiecte în permanentă schimbare.
Spectacolul în sine e o îngemănare de montaj tip Eisenstein, o oră și zece
minute de fragmente istorice, scurte secvențe de film, fake-news, toate juxtapuse
într-un tempo alert. Fiecare dintre imaginile prezentate își duce până la final
narațiunea, nelăsând goluri. Timpul spectacular este unul esențializat,
încărcat de mesaje pe care le putem numi concrete. Înșiruirea acestora are
un impact imediat asupra minții preocupate de analizarea multiplelor scene.
Despre
ce a fost? Prea facil spus despre Adevăr. Căci acesta, așa cum reiese
din spectacol, este plin de încrengături, cu ramificații la fiecare capăt de
idee, nicidecum simplu sau pur. Obișnuim să caracterizăm
conceptele prin adjective, iar ele nu fac altceva decât să blureze
esențialul, să „înfrumusețeze” superficial. Dacă se întâmplă ceva fără să
existe martori care să documenteze, înseamnă că nu s-a petrecut? La 230 de
metri de vârful Everestului, ascensiunea lui George Mallory și a lui Andrew
Irvine este învăluită nonșalant în ceață. De parcă Natura a tras o perdea în
fața „adevărului”, oferindu-i prilejul să se schimbe. Mai departe – ni se spune
în spectacol – , o echipă de alpiniști îi descoperă în 1999 trupul lui Mallory
pe fața nordică a Everestului, dar fără aparatul de fotografiat care era menit
să valideze „adevărul” și fără portretul soției sale, Ruth, căreia Mallory îi
promisese că-i va așeza fotografia în troienele de pe vârful muntelui. Două Adevăruri?
Două Perspective?
Un
personaj e Vladimir Putin. Tonalitatea numelui îl caracterizează direct
și concis. Putin e o mască, un emoticon, are chipul rece și neutru,
chel, plutind pe un fundal digitalizat. M-a dus imediat cu gândul la Nosferatu
al lui F.W. Murnau, care, de data asta, nu preferă sângele, ci smokva.
Actorii schimbă, pe rând, această „mască”. Un mimesis concomitent ludic și
politic. Îl vedem pe Orson Welles în ipostaze temporale diferite; se arată
îngrijorat, apoi indiferent în ceea ce privește adaptarea radiofonică a
romanului lui H.G. Wells, Războiul Lumilor și a reacțiilor create de aceasta.
Montajul,
fie el verbal sau de imagine, manipulează. De asta a fost și teoretizat, pus
apoi în funcțiune pe pelicula de film, ca o formă subtilă de manipulare. Those
russians... Actorul nu mai e este cel care interpretează în sensul literal
al cuvântului, ci este un documentarist pur-sânge, un tip de istoric.
Dar să nu trecem cu vederea camera de filmat din mâinile sale. Pe când un actor
filmează absorbit scena, un altul se află lângă el, aranjând micile personaje
inerte, obiectele, provoacă furtuni și ninsoare, adică regizează și
interpretează altfel, realizând în acest mod o redocumentare.
Muntele nu oferă virtuozități
actoricești (în sens tradițional), grimase de Oscar sau de Tony Awards, dar te
pune pe gânduri. E bine, mai ales astăzi, să cădem pe gânduri.
foto: Gabriel Amza, spectacolul Muntele, o producţie: Agrupación Señor Serrano
---
„Cronică
de teatru@ Eurothalia este un program gândit de Daniela Șilindean împreună cu
echipa Teatrului German de Stat Timișoara, în cadrul Festivalului European de
Teatru Eurothalia 2023, desfășurat în perioada 20-30 septembrie 2023, finanțat
prin Programul cultural național Timișoara - Capitală Europeană a Culturii în
anul 2023.”