Cronică de Raoul Horn
Istoria
este o boală autoimună. Și nu doar istoria cea mare, plină de napoleoni
și de mozarți, ci aceea din care ne-am născut, din care strict facem
parte. Și suntem bolnavi de ea fără să știm, fără să citim diagnosticul de pe
foaie, fără să întrebăm vreun doctor. Dar o fi vreun doctor care să ne vindece
de istorie?
Până
când vom găsi vreunul, dacă-l vom găsi, să ne întoarcem Am Ziel, la
destinație, acolo unde se oprește totul. O simplă destinație, un om cât de
mărunt, sfârșitul lumii. Când ajungem la destinație, totul e pe dos. Chiar
și când ne apropiem de ea, ne simțim atrași neputincios de comoditatea rece
care ambientează „scopul călătoriei”. Katwijk este o destinație cu belvedere
către întinderea tulbure a Mării Nordului. Într-o dimineață, o mamă e și ea
tulbure. Văduvă, având o fată cu accese de retard, e apăsată de timpul pe care
îl mai are de petrecut în casa veche a familiei, acolo unde, încet-încet, tavanul,
va deveni una cu parchetul îmbibat de ceaiuri, cafele, căni sparte și mult
coniac.
În
principal, subiectul care îi răscolește gândurile este un spectacol văzut cu o
seară în urmă, bazat pe o piesă scrisă de către un așa-zis tânăr dramaturg. La
fel de normal precum o clipire, mama îl invită pe acesta să ia parte la excursia
la Katwijk. Pentru prima oară în douăzeci de ani ele sunt acompaniate de un
străin. În mine sunt atât de mulți străini. Și prin acest spectacol care
pur și simplu vorbea despre gândurile mele, mama începe să definească
starea de putrefacție, ipocrizie și absurditate în care se află teatrul. Când
primim palme, una după alta, continuăm să aplaudăm. Toate acestea sunt cauzate
de frustrările legate de turnătoria familiei care a fost vândută de parcă nici
n-ar fi existat, de cioplitorul obeliscului care cere o sumă exorbitantă pentru
mormântul soțului.
Un
spectacol static, în care liniștea e și ea un actant. Odată cu sosirea
dramaturgului (care parcă nu-și găsește locul), se pleacă către vila de la Katwijk.
Katwijk, da, locul acela, da. La Thomas Bernhard, vara este timpul în
care se moare de frig. Paralizant. Rece până la măduva spiritului. Dar ce e
fierbinte e gândul. Am Ziel e un gând febril, încrustat în gheață.
Scena
e aproape goală. Câteva valize de tablă, două colțare insipide și cuiere
ambulante pe care stau atârnânde ca niște fantome, hainele ce urmează a fi mereu
împachetate și despachetate. Ca un contrapunct al staticului este arta
actorului, rudimentară, crudă, nepătată de nimic altceva. Actor, situație,
text, nebunie. Totu-i bine când se termină cu bine.
Lumea
în absurdul ei zâmbăreț este un conglomerat de grație și vomă.
Foto: Gabriel Amza, spectacolul Destinație, o producție Burgtheater (AT)
---
„Cronică
de teatru@ Eurothalia” este un program gândit de Daniela Șilindean împreună cu
echipa Teatrului German de Stat Timișoara, în cadrul Festivalului European de
Teatru Eurothalia 2023, desfășurat în perioada 20-30 septembrie 2023, finanțat
prin Programul cultural național Timișoara - Capitală Europeană a Culturii în
anul 2023.